O echipă de
cercetători din cadrul departamentului de psihologie a Universităţii
Boston a descoperit că, în ciuda faptului că au trecut printr-un proces
îndelungat de educaţie ştiinţifică, chiar şi fizicienii, chimiştii sau geologii
de la Harvard, MIT sau Yale, nu pot evita crezul că fenomenele naturale există
cu un scop. Deşi
explicaţiile teleologice, conform cărora orice are un scop, sunt omniprezente
în religiile lumii, un exemplu fiind ideile creaţioniste referitoare la
originea Pământului, acestea sunt de obicei discreditate de către ştiinţă.
Atunci când oamenii de ştiinţă au timp să analizeze motivele pentru care
obiectele naturale şi evenimentele naturale există, aceştia resping în mod
explicit ipotezele teleologice, preferând explicaţiile cauzale. Cu toate
acestea, studiul efectuat de Deborah Kelemen şi de echipa sa a arătat că în
momentele când oamenii de ştiinţă trebuie să gândească sub presiune, având la
dispoziţie o perioadă limitată de timp, iese la iveală tendinţa umană de a
atribui naturii un scop. Rezultatele acestei cercetări reprezintă cea mai
convingătoare dovadă în favoarea ipotezei ce susţine că mintea umană prezintă o
preferinţă înrădăcinată spre explicaţiile teleologice, preferinţă care se
manifestă încă din cele mai timpurii stagii ale dezvoltării umane.
Pentru a
testa această ipoteză, cercetătorii au întrebat un grup de oameni de ştiinţă de
la cele mai prestigioase universităţi americane să judece un set de afirmaţii,
precum „copacii produc oxigen pentru ca animalele să poată respira” sau
„Pământul are un strat de ozon pentru a se proteja de razele ultraviolete”. Un
grup de cercetători era nevoit să judece aceste afirmaţii într-un timp rapid,
pe când specialiştii din grupul de control aveau timp nelimitat la
dispoziţie. Cercetătorii
au descoperit că oamenii de ştiinţă care erau nevoiţi să răspundă sub presiunea
timpului prezentau un grad mult mai mare de acceptare a afirmaţiilor
nonştiinţifice, ce explicau fenomenele naturale în funcţie de scop, decât
colegii lor care aveau timp nelimitat la dispoziţie şi care respingeau
explicaţiile telelologice.
Un alt
studiu efectuat ulterior de echipa lui Kelemen a arătat că, în ciuda faptului
că beneficiaseră de ani de educaţie ştiinţifică, chimiştii, geologii şi
fizicienii erau la fel de predispuşi la acceptarea afirmaţiilor nonştiinţifice
ca profesorii de engleză şi de istorie, ale căror cunoştinţe ştiinţifice erau
mult mai reduse.
„Rezultatele
acestor studii sunt cu adevărat surprinzătoare”, a comentat Kelemen. „Chiar
dacă educaţia ştiinţifică avansată reduce nivelul de acceptare a afirmaţiilor
nonştiinţifice, teleologice, ea nu poate elimina această tendinţă umană,
înrădăcinată încă din primii ani, de a căuta un scop în natură. Se pare că
minţile umane sunt în mod natural mai înclinate spre religie decât spre
ştiinţă”, a concluzionat cercetătoarea. „Acest
studiu interesant arată cum, în ciuda educaţiei ştiinţifice, oamenii tind
să dorească să dea un înţeles şi un scop acţiunilor lor şi ale celorlalte
persoane. Cel mai probabil, acest lucru se datorează dorinţei noastre de a avea
un control asupra vieţii noastre şi dorinţei ca viaţa să aibă un scop. De aceea
tindem spre o religie sau alta, pentru o explicaţie asupra vieţii şi morţii,
chiar dacă această explicaţie nu are nicio bază ştiinţifică sau logică”, a
explicat psihologul Dr. Hugh Koch.
Studiul este publicat în ediţia din luna octombrie 2012 a
publicaţiei ştiinţifice Journal of Experimental Psychology.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu