4 martie 1977

      Vineri, 4 martie 1977. Era lună plină iar primăvara îşi arăta hainele timid. Muguri noi se răsfirau pe crengile arborilor primăvăratici, pe ecranele televizoarelor rula filmul bulgăresc ,,Dulce şi amar’’ iar Ceauşescu se afla în Nigeria unde participa la dineul oficial dat de preşedintele acesteia.

      La ora 21 şi 22 minute un seism cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter se producea în ţara noastră, în zona Vrancea. Violenta lui s-a înregistrat atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în direcţia nord-sud şi est-vest. Epicentrul a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 110 km, planul în care s-a produs prăbuşirea straturilor fiind de aproximativ 60°. Toate staţiile seismice de pe glob, aflate pe recepţie, au reperat cutremurul, prima care a prins, procesat şi analizat informaţiile primite în urma cutremurului fiind cea de la Golden - Colorado (Statele Unite). Energia distructivă eliberată de seism a fost egală cu cea emisă de 10 bombe atomice de tipul celei aruncate asupra Hiroshimei.

     55 de secunde de groază! Pereţii s-au prăbuşit, geamurile s-au spart, focul a izbucnit. Unii s-au repezit îngroziţi pe scări sau spre ieşiri; alţii au rămas încremeniţi în casă, paralizaţi de teamă. Aceeaşi teamă care i-a îndemnat pe alţii să se arunce de la etaj. S-au înregistrat chiar şi cazuri de femei care au născut înainte de vreme.

     Ceauşescu este informat despre cutremur. Banchetul este întrerupt câteva minute mai târziu. Informaţiile care i-au parvenit iniţial vorbeau despre un cataclism de 10 grade şi despre distrugerea totală a Bucureştiului. Stabilind legătura cu ţara, Ceauşescu a cerut informaţii precise, a dat primele ordine şi a instituit stare de necesitate pe teritoriul României. A doua zi, la ora 8 şi 15 minute, o aeronavă, având la bord familia Ceauşescu şi restul delegaţiei, ateriza pe aeroportul Otopeni.
     Bucureştiul a fost cel mai greu lovit. Dar şi judeţele: Teleorman, Dolj, Iaşi, Vaslui, Buzău, Vrancea, Mehedinţi. În Bucureşti s-au prăbuşit 32 de blocuri şi clădiri mari iar 130 au fost grav avariate. Clădirile de pe Lizeanu, colţ cu Ştefan cel Mare, Continental, Colonadelor, Dunărea, Scala, Casata şi Nestor s-au transformat în mormane de dărâmături. Sub darâmaturile blocului de la Colonadelor şi-au găsit sfârşitul Toma Caragiu, Alexandru Bocănet, Doina Badea (împreună cu soţul şi cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski şi soţia sa. Din fericire, poeta Ana Blandiana nu se afla în acel moment în imobil, fiind internată cu câteva zile înainte în spital. Ca prin minune, soţul, scriitorul Romulus Rusan, a fost găsit în viaţă sub mormanul de moloz. Alexandru Ivasiuc moare lovit de o piatră, în faţa blocului Scala, care s-a prăbuşit.

     Pe 5 martie se dau primele cifre ale dezastrului: 508 morţi şi 2.600 de raniti. Oraşul Zimnicea este în ruine, având 175 de case prăbuşite, 523 case grav avariate, 4.000 de persoane sinistrate şi sute de victime. În Craiova sunt avariate grav peste 550 clădiri, printre care se număra Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea şi Biblioteca judeţeană. Primele estimări indicau un numar de 30 de morţi şi 300 de răniţi. La Vaslui sunt de asemenea pierderi grele, atât umane (7 persoane decedate), cât şi materiale. La Ploieşti au fost distruse în jur de 200 de locuinţe, alte 2.000 fiind grav avariate. Situaţia era gravă şi în judeţul Buzău, unde sunt afectate în jur de 1.900 de clădiri. Mai puţin afectate de dezastrul din 4 martie 1977 au fost judetele din Transilvania şi Dobrogea, care au scăpat neatinse sau cu pagube mici.

     Evaluarea finală a pierderilor umane şi materiale, era teribilă: 1.570 morţi, 11.300 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unităţi economice afectate. Pagubele s-au ridicat la 10 miliarde lei, echivalentul a 2 miliarde de dolari. S-a dus o lupta neîncetată, zile în şir, pentru scoaterea supravieţuitorilor de sub dărâmături. Au fost aduşi specialişti din Elveţia, însoţiţi de câini dresaţi pentru salvarea victimelor din munţi. Au fost găsiţi supravieţuitori chiar şi după 11 zile de la cutremur. Ultimul salvat, tânarul de 19 ani, Sorin Crainic, a stat sub dărâmăturile fostului bloc "Continental" nu mai puţin de 250 de ore, înainte de a fi recuperat şi redat vieţii!

     Pe 8 martie 1977, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. hotăra: „Cetăţenii care au locuit în blocurile prăbuşite vor primi imediat locuinţe în blocurile noi. Persoanele spitalizate vor putea, de asemenea, la părăsirea unităţilor sanitare, să se mute în noile locuinţe puse la dispoziţie de stat. Toţi cetăţenii ale căror locuinţe au fost nimicite şi cărora cataclismul le-a distrus avutul vor primi noile apartamente, dotate gratuit, de către stat, cu tot mobilierul necesar, inclusiv cu aparate de radio şi televizoare”. La nici o săptămână de la cutremur, în blocul nou din strada Ziduri Moşi au început să apară primii locatari. Potrivit ziarului Scînteia, era vorba de „un bloc cu 44 de apartamente ce trebuie să fie gata peste două săptămâni, dar care, prin eforturile din ultimele zile şi din ultimele nopţi ale constructorilor, ale unui mare număr de oameni ai muncii din întreprinderile învecinate, îndeosebi femei, a fost gata, până la ultimele detalii, în zorii zilei de vineri.’’

     Privind retrospectiv, regimul comunist s-a folosit de acest eveniment tragic pentru a schimba faţa oraşelor şi mai ales a Bucureştiului. Monumente arhitecturale considerate incomode de Ceauşescu au fost eliminate din peisajul arhitectonic al Capitalei. Printre acestea au fost Biserica Ienei din Bucureşti şi Casa arhitect Grigore Cerchez (sediul Uniunii Artiştilor Plastici de pe strada Sevastopol).  Totuşi, au supravieţuit o seamă de clădiri importante care au fost strămutate în spatele blocurilor nou construite.

   

Bibliografie:
Durere şi eroism. După zguduitoarea noapte din 4 martie 1977, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1980.
Ziarele Scînteia, Romînia Liberă şi Scînteia Tineretului