Tărâmul magic al prieteniei (basm), de Aurora Irina Vleju

În partea de răsărit a lumii, pe un platou plin de flori și verdeață, un loc mirific unde ploi prietenoase curăță în fiecare seară, târziu, praful depus peste zi, se află tărâmul Friendland. Este un loc magic, un loc în care frumusețea se îmbină cu cerul, florile, iarba și apele. Locul este condus de un rege cu inima mare și prietenoasă: regele Megano.

Tărâmul magic, Friendland, este locuit de oameni și vietăți legendare. În jurul palatului din Friendland trăiesc oameni, pegași, unicorni, dinozauri, dragoni, elfi și licorni.

Într-o zi, un dragon al focului a fost chemat la palat de către regele Megano și regina Megana. Regale Megano i-a zis:

- Fuegono, rege al dragonilor fuegonieni, îți poruncesc să te duci în ținutul Eticonia să aduci cristalul adevărului!

– Sigur, luminăția ta!

– De un an cristalul ne-a fost smuls din Casa Adevărului de către monștrii cu o coadă și patru ochi și de atunci numai dezbinare și minciună plutește peste supușii mei. Nimeni nu spune adevărul, nimeni nu crede adevărul, toți sunt dușmani și se acuză. Această dezbinare trebuie să înceteze. De aceea îți cer, rege al dragonilor fuegonieni, să-mi aduci înapoi cristalul, ca să readucem armonia și buna înțelegere printre noi. Dar să fii cu băgare de seamă pentru că peste tot te pândesc nenumărate pericole, mai ales monștrii cu șase ochi și câte două cozi din neamul eticonian de sud care stau de pază la hotarele regatului Eticonia și scorpiile eticoniene care se pot preschimba în fete frumoase care ademenesc trecătorii și apoi îi mănâncă.

– Voi avea grijă, preabunule rege Megano și mă voi întoarce cu cristalul adevărului.

A doua zi, dragonul Fuegono zbura spre ținutul Eticonia, hotărât să aducă regelui Megano cristalul adevărului. Însă, dincolo de pădurile veșnic verzi îl întâmpinară monștrii cu patru ochi și o coadă.

– Ce cauți aici, dragon nesăbuit ce ești?

– Duc o veste regelui vostru, lăsați-mă să trec!

Și Fuegono, prin înșelătorie, reuși să treacă de monștrii de la hotarele țării lor. Dar pe drum, scorpiile îl tot ademeneau sub forma unor fete care îi cereau ba una, ba alta, cu gândul de a-l abate din drum și a-l mânca. Fuegono reuși să treacă și de ele și ajunse la palatul din Eticonia unde, prin aceeași înșelătorie reuși să treacă de monștrii cu șase ochi și două cozi.

Regele Etiono îl primi.

– Ce vești îmi aduci și din ce ținut vii?

– Vin din Friendland și dacă nu-mi vei înapoia de bună voie cristalul adevărului, am să te ucid și am să-l iau singur.

Scoțând cu iuțeală fulgerătoare sabia, regele i se adresă:

– Cum îndrăznești să vii aici și să-mi ceri aceasta? Acum cristalul adevărului este al meu și nimeni nu are dreptul să mi-l ceară.

Dar în clipa următoare, Fuegono îl lovi cu coada peste mână, cu o repeziciune uimitoare iar sabia îi zbură și se înfipse în zidul palatului. Îl mai lovi o dată cu coada și regele se prăbuși inconștient. Fuegono zbură din încăpere în încăpere până găsi cristalul și îl luă. Apoi porni în zbor spre Friendland, spre nedumerirea monștrilor cu patru și șase ochi și a scorpiilor, care nu știau ce se întâmplase.

Ajuns la palat, intră falnic.

 – Iată cristalul adevărului!

– Îți mulțumesc, mărite rege al dragonilor fuegonieni!

Atât apucă regele să spună, că Fuegono plecă iute spre palatal său pentru că regina lui urma să îi aducă pe lume un urmaș.

Câteva zile mai târziu, regele Megano chemă la el pe Frostino, regele neamului frostinian.

– Rege al gheții, îți poruncesc să mergi în Enderland și să îmi aduci înapoi mărul de aur. Ne-a fost răpit de acienii lui Enderdos acum mai bine de un an și de atunci locuitorii din Friendland sunt mereu înfometați și săraci.

– Voi aduce înapoi mărul de aur, mărite rege!

– Ai grijă, curajosule Frostino! Acienii par blânzi, dar sunt nemiloși!

Și plecă.

În drumul spre Enderland, Frostino găsi vietăți triste, înfometate, puișori plângând și hrănindu-se cu iarbă și scoarță de copaci. De când fusese furat mărul de aur, în grădinile, ogoarele și livezile din Friendland nu mai creșteau legume, cereale sau fructe. Parcă erau blestemate toate: nicio sămânță nu încolțea, niciun pom nu rodea. Locuitorii din Friendland nu aveau altă soluție decât să bea apă și să mănânce scoarță de copaci sau iarbă.

Când a intrat în ținutul Enderland, acienii l-au înconjurat.

– Cine ești și ce cauți în ținutul nostru?

– Sunt un călător istovit de drum și caut un loc să mă odihnesc.

Acienii l-au dus regelui pentru că părea altfel decât ei.

Enderdos, regele lor, l-a întrebat:

- Din ce ținut vii și încotro te îndrepți?

– Merg prin lume de mult timp și nu mai știu de unde am plecat, dar caut ținutul de gheață, bunule Enderdos! Sunt foarte ostenit, căci de zile întregi merg în neștire pe arșița asta, fără să dau de vreun izvor sau vreo fântână.

– Râmâi la mine până mâine, să mâncăm și să bem, îi spuse regele Enderdos. Aduceți bunătățile!

Atunci o armată întreagă de acieni au adus pe masă cele mai gustoase și bune mâncăruri și cele mai fine băuturi.

– Mănâncă și bea, călătorule, îi zise regele! Și începu să mănânce și să bea cu poftă din ceea ce era pe masă.

Dar Frostino avea de îndeplinit un plan. Așa că mâncă pe săturate și se prefăcu că bea vin, în timp ce acienii și regele lor beau pe nesăturate.

După un timp, Frostino îi zise regelui, prefăcându-se:

- Nu mai pot…, nu mai văd bine…, nu mă mai țin picioarele… Și-și lăsă capul pe masă de parcă ar fi adormit brusc.

În următoarele momente, zgomotul și veselia se stingeau încet, încet, lăsând loc sforăiturilor care deveneau din ce în ce mai sonore. Frostino ridică încet capul de pe masă și văzu în jurul lui pe toți acienii adormiți, împreună cu regele lor. Se ridică încet, luă cu grijă cheia de la încheietura mâinii regelui și căută prin palat până găsi mărul de aur. Dar nu avu nevoie de cheie pentru că mărul strălucea pe o tipsie în camera din spatele tronului. Luă mărul de aur și-n locul lui lăsă o grămadă de galbeni pentru a-i răsplăti generozitatea cu care îl primise și îl ospătase și la plecare lăsă pe masă, în fața regelui Endredos, cheia.

Ajuns la regele Megano, îi întinse mărul de aur, spunându-i:

- Începând de astăzi, să aibă parte locuitorii din Friendland de hrană și belșug!

– Îți mulțumesc, Frostino, pentru curajul și priceperea ta! Ai adus în regatul meu bunăstarea și belșugul ce, prin viclenie ne-au fost furate și azi, prin viclenie le-ai recuperat.

Făcând o plecăciune, Frostino plecă din fața regelui, în urale, căci poporul aflase cine a adus înapoi mărul de aur.

Câteva zile mai târziu, regele fu înștiințat că apele și izvoarele seacă, deoarece atunci când a fost adus mărul de aur, ogoarele, livezile, grădinile, viile, câmpurile au început să rodească și au folosit toată apa izvoarelor și a fântânilor. Cineva trebuia să facă ceva pentru a dezlega încuietorile apelor.

Stând la sfat cu oamenii săi, regele își aminti de licoarea magică ce izvora în urmă cu ceva timp din fântâna din grădina palatului, din care un creeper luase pentru a-și răcori fața și a avea pe drumul spre întoarcere în Creeperland. Creeperul dădu regelui său carafa cu apă și acesta, văzând că e magică, o turnă în izvorul nesfârșit din Creeperland. Din momentul acela, fântâna din curtea regelui Megano secă. Așadar, trebuia adusă înapoi măcar o picătură din fântâna din Creeperland și încuietorile apelor ar fi fost desfăcute.

Îl chemă la sine pe Windono, un licorn, care era regele vântului.

– Du-te în Creeperland și adu-mi o picătură din licoarea magică ce curge în fântâna din Creeperland. Doar așa vom desface încuietorile apelor și Friendland va avea iarăși ape bogate și multe.

– Am să aduc licoarea numaidecât, măria ta!

Windono plecă iute ca vântul și ajunse în Creeperland cât ai clipi. În curtea regelui Creepenos era foarte multă lume. Windono se transformă într-o pală de vânt, intră în fântână, îți umplu carafa cu licoarea magică și se întoase. Nimeni nu a știut că a fost acolo.

Regele Megano l-a binecuvântat, lăsându-l să zboare liber peste câmpuri. A băut din licoarea magică, a turnat restul în fântâna din curtea palatului și de atunci nu a mai fost secetă în Friendland.

Povestea mea se încheie cu veselia și bunăstarea din ținutul magic, un ținut de poveste în care prietenia, pacea, belșugul și hărnicia fac casă bună cu locuitorii prietenoși, pașnici, bogați și harnici.

Acest ținut este ținutul în care am călătorit în primii zece ani de viața mea când, ființele legendare mă însoțeau în visele mele nocturne sau diurne. Și vreau să vă mai spun că, deși cristalul adevărului a fost luat din Eticonia, locuitorii de acolo încă nu au aflat pentru că nimeni nu a spus de atunci încoace nicio minciună și nici regele lor, care a uitat că furase cândva acel cristal. Când s-a trezit din beție, regele Endredos a găsit în locul mărului o grămadă de galbeni și a crezut că mărul de aur se transformase în bani de aur iar în Creeperland nimeni nu a știut că Windono a fost în fântâna cu apă veșnică și a luat din licoarea magică.

Și încă ceva. Știați că cei trei regi: Etiono, Enderdos și Creepenos sunt prieteni buni cu regele Megano? Iar Fuegono, dragonul focului, Frostino, regele gheții și Windono, licornul vântului, știați că sunt și ei buni prieteni?

Și-am încălecat pe-o șa

Și v-am spus povestea-așa!

Și-am încălecat pe-o roată

Și v-am spus-o toată!